Somnul raţiunii naşte monştri, aşa spunea Francisco de Goya. Oare aşa să fie? Ce-ar fi fiinţa umană fără raţiune şi doar cu sentiment sau ce ar fi fiinţa umană doar cu raţiune? După cum a spus şi celebrul pictor, raţiunea absolută naşte sau, mai bine spus, scoate la iveală monştrii din noi. În primul rând, raţiunea este definită ca fiind capacitatea spiritului uman de a înțelege relații universale și sensul lor și de a acţiona conform acestora, inclusiv privitor la propria situație în viață.  Totuşi, tradus din română în română, raţiunea reprezintă jumătate din noi. Raţiunea este acea parte a fiinţei umane care se află în perfectă balanţă cu emoţiile şi care ne permite să analizăm lucrurile din punct de vedere obiectiv. Sufletul uman, fiind mult prea slab, nu poate păstra perfectul echilibru dintre raţiune şi emoţie, motiv pentru care ne trezim căzuţi pradă emoţiilor sau ţinând discursuri mult prea raţionale în situaţii familiale. Balansul dintre cele două extreme depinde doar de capacitatea noastră piccde a ne controla ieşirile de caracter.

Cel puţin din punctul meu de vedere, avem de-a face cu două tipuri de personalităţi complet diferite. Două lumi care se bat cap în cap pentru… tron.

Sunt convinsă că fiecare din noi are parte de prieteni ce fac parte din cele două extrem. Şi hai să fim serioşi! Nu te poţi pune cu un om complet raţional. Îţi va prezenta adevărul gol, goluţ exact aşa cum este şi nu vei avea niciodată şansa să-l distragi emoţional, să-l şantajezi emoţional pentru că poate merge extrem de departe fiind ferm convins că nu există un număr prea mare de consecinţe sau pierderi după ce a analizat în detaliu situaţia în care se află şi posibilul eşec. Totuşi, raţiunea naşte monştri. E ca şi cum un psihopat ar încerca să ucidă persoana care a făcut rău. A analizat atât de mult răul care i s-a făcut, încât a adormit în acest somn al raţiunii, somn care nu-i mai dă voie să vadă decât pierderile pe care le-a suferit şi faptul că răul trebuie plătit cu rău. Pe când un emotiv înnăscut nu mai e de aceeaşi părere. Va vorbi cu inima, va vorbi din suflet şi… va plânge. Va fi acea persoană pe care o poţi atinge la suflet şi cu cea mai mică adiere de vânt. Raţiunea-i va fi complet umbrită de  sentimentele care vor prima în absolut fiecare decizie pe care o va lua. Important e să-ţi ţii capul cu raţiunea mereu aproape şi inima scoate-o când merită scoasă. Sentimentele sunt scumpe, raţiunea e preferată şi mult mai câştigată. Persoanele puternice au viaţă mai lungă şi mai câştigată, iar când există şi pic de emoţie îşi construieşte o viaţă frumoasă şi fericită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.