Prin umbra stins-a vechilor cărări

Încet, încet ne ducem nu ştiu unde,

Poate spre-o mare a vieţilor uitări

Unde-n taină sufletul se-ascunde.

 

La umbra stejarului dinspre răsărit

Doar vălurile nopţii mai colindă,

Iar vântul este singurul venit

Iubirea gorunului s-aprindă.

 

Din imaginea senină a cerului cu stele

Ori de câte ori un înger va cădea

Sub stejaru-ascuns al inimii mele

Mereu, acolo el va putea şedea.

 

Atunci, intrând în simpla-i armonie

De nouri, cerul se-nfioară

Şi-un înger singuratic mai coboară

S-asculte-a inimii mărturie.

 

Sub a stejarului coroană plină

De frunze crude şi frânturi de stele

Se odihneşte-o palidă şi dulce lumină –

Un înger pierdut al inimii mele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.