Știi sentimentul ăla de teamă și de nesiguranță? Sentimentul ăla care te închide tot mai mult, care te pierde tot mai tare de cine ești, de cine vrei să fii și de cei lângă care ai vrea să te afli. E sentimentul ăla care te prinde-n mreje o dată și nu te mai lasă să evadezi. Te închide, te lasă-ntr-o cameră rece, fără ferestre și plină de singurătate. Trebuie să cunoști foarte bine sentimentul de care tot fugi de-o bucată de viață încoace. Și tot fugi, și îți este tot mai frig, tot mai frică, tot mai urât și totuși nu faci nimic mai mult. Câțiva pași înainte, apoi fugi înapoi. Câteva zile-n urmă erai în față, acum faci pași lenți și nesiguri înapoi. Știi mai bine ca oricine sentimentul ăla… da… ce sentiment!

 


Știi sentimentul ăla, care, de ceva vreme, pare că nu-ți mai dă pace? Cunoști acel sentiment care pare că te împinge de la spate să mergi înainte, să închizi uși, să spargi ziduri și să deschizi inimi? Știi prea bine cum e să alergi contra vântului și să înoți împotriva valurilor. Știi mai bine decât oricine cum e să evadezi dintre patru pereți reci și negri. Îți este atât de cunoscut sentimentul care nu te lasă să nu mai lupți, nu te mai lasă să stai și să privești. Nu te mai închide nimeni, nu te mai ține nimeni cu sufletul legat de oameni, de dependențe pentru oameni, nu te mai lasă să stai. Trebuie să cunoști sentimentul care te tot îmbie să mergi înainte de fiecare dată când pașii tăi vor să o ia înapoi, pe propriile urme. Trebuie să știi cum e să vrei să mergi înainte, dar să nu ai pentru ce merge.


Știi sentimentul ăla? Vine rar, săracul, dar și când vine? Să te ferească Dumnezeu să-i rămâi în cale. Dă dependență, aduce frică, fugărește minutele, alungă timpul, strigă după tine și după inima ta atunci când încerci să fugi de el. Știi sentimentul ăla care-ți cuprinde sufletul într-o îmbrățișare lungă, interminabilă și dureroasă? Totuși, ce dependență, ce sevraj, ce euforie…Știi sentimentul care-ți dă fiori? Te răcește în cel mai cald mod posibil și te apără când, peste tine, cad sute de săgeți. Te ridică și te doboară, te pierde și te readuce la viață. Știi sentimentull care te ucide și trezește din morți, care te face să lupți și să renunți? Știi prea bine ce sentiment te închide și-ți dă și aripi să poți fugi. Ce mai sentiment…



Ce sumedenie de sentimente pentru o inimă așa de mică…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.