Să fie tăcere! Liniște deplină, opriți sirenele, opriți televizioarele, radioul și telefoanele. Vorbiți în șoapte, așezați-vă în liniște lângă foc și încălziți-vă mâinile reci de atâta muncă, odihniți-vă picioarele ostenite și stați în tăcere – se așterne Crăciunul! Înghețați zgomotele și apropiați-vă urechile de ferestre. Glasuri calde se adună pe la case și aduc mare veste. Să fie liniște, lăsați colindătorii să-și ducă misiunea la bun sfârșit.

Să fie tăcere! Se adună îngerii în cer și poartă colinde pe la case, pe sub ferești, pe străzi și peste dealuri. Le așează în saci pe care-i încarcă în inimi și, cu nasurile roșii și mâinile înghețate, împart Bucuria ce se naște iarăși în speranța că ne va mai îmblânzi sufletele. Lumea amuțește și, pentru o clipă, rămâne fără păcat. Tăcere. Uităm de moși Crăciuni, uităm de cadouri primite, uităm de bucate și, un moment, stăm în tăcere.

Să fie tăcere, căci acum coboară Cerul pe Pământ și toată ființa încremenește. Linii slabe de lumină răsar din văzduh, pentru că Lumina se întrupează azi din Fecioară. Să fie liniște – Pruncul plânge și se naște, iar noi ne veselim de venirea Sa – se naște Cel ce va muri pentru noi.

Să fie tăcere, se așterne Crăciunul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.