Fix acum 2 ani, în jurul orelor 17:00 am primit cadou minunea de blog. Țin minte de parcă era ieri – eram speriată, emoționată, nu știam ce trebuie să scriu, ce trebuie să fac cu el, cu ce să încep, cu ce să-l umplu, cu ce să vă fac să vă pierdeți timpul. Un amalgam de gânduri îmi atacau mintea și, sinceră să fiu, părea că nu îmi va ieși nimic. Mă așteptam să mă țină vreo lună-două, hai, maxim jumătate de an, iar după să-l las. Mă gândeam că nu voi avea cititori, că voi fi o umbră a unor pixeli mici și fără viață, un alt om care să obosească serverele pe aici.

(mai mult…)