Etichetă: bucata de suflet

Irealitatea mea

Către cei care au fost și nu mai sunt.


Încercam cândva să conștientizez ce este real și ce nu. Încercam să mă desprind de realitate și să plec undeva într-un vis din care, speram eu, nu avea să mai ies vreodată. Așa că mi-am luat inima în dinți și-am trecut granița pentru câteva vise. Nu mai era timp aici, nu îmbătrâneam, nu întineream. Nu aveam nevoie de mâncare, nici sete nu îmi mai era, nu aveam nevoie de somn, dar simțeam tot ce era de simțit. Simțeam aceleași frici, simțeam fiecare emoție, fiecare fior pe care l-aș fi simțit în ceea ce cândva numeam realitate. Simțeam fiecare zâmbet pe care-l puneam pe propriul chip sau pe care-l vedeam la alții. Simțeam bucăți de fericire venind și plecând, simțeam prezența lacrimilor, dar erau doar în interiorul meu. Începeam ușor ușor să mă pierd. Ce era acum iluzie și ce mai era realitate? Pierdusem noțiunea de viață și moarte, pierdusem adevărul și minciuna, pierdusem realitatea în irealitate. Aveam nevoie de un adevăr palpabil și de o iluzie. Așa puteam rămâne în viață.

(mai mult…)

Ajută-mă să-ţi ating inima

Ajută-mă să plec, să zbor dincolo de limitele orizontului, de gurile şi minţile lor. Ajută-mă să fug de ei, să mă ascund de frică şi să uit de moarte. Ajută-mă să îngrop orice urmă de viaţă, să schimb fiecare secundă-n minut şi să-i uit şi eu pe cei care m-au uitat. Ajută-mă să fug de toţi şi să le primesc pe toate-n braţe, să le iau de la capăt, să le aranjez, să le curăţ de durere, să alung ceaţa şi să pun lumină.

Ajută-mă să le aprind inimile ca lumânările albe din candelabrele prăfuite ascunse-n pod, să le cobor pe scară, treaptă cu treaptă, metru cu metru. Ajută-mă să le şterg de praf şi să le dau viaţă. Să le facem să strălucească exact ca în ziua în care au fost făcute. Vreau să le văd strălucind în flăcările palide ale lumânărilor. (mai mult…)

Scria cândva şi despre tine

A scris cândva şi despre tine, doar aşa, ca să facă timpul să treacă şi să învie o amintire de dragul dorului pe care ţi-l purta. Încă ardea mocnit în inima ei şi voia să-l stingă cumva cu frigul lui noiembrie, care tocmai apăruse. A încercat să atingă resturile de sentimente rămase, dar s-au făcut bucăţi. A luat faraşul şi le-a adunat încet. Erau doar cioburi de hârtie pe jos şi pete de cerneală.

.

A scris cândva şi despre voi. Daaa… nici nu ştii câte sute de pagini au fost umplute cu vise şi sentimente în speranţa că într-o zi vor deveni o realitate ceva mai blândă decât cea din prezent. Scria în nopţile cu lună, doar în cele senine ca să poată să le spună şi stelelor de tine. A scris despre voi pe cer, ca să vadă noaptea că nu are suficient întuneric pentru lumina pe care o emanau ochii ei când de pe buze îi ieşea numele tău. Îi arăta nopţii că n-are suficientă răcoare pentru a-i răci inima şi nici suficiente umbre să-i mascheze fericirea.

Imagine girl, black and white, and vintage

A scris cândva şi despre ea, dar au fost doar câteva cuvinte scrise pe sfârşit de octombrie, aruncate-n vânt şi apoi arse de soare, ca nu cumva să le găsească cineva. Şi-a scris sufletul în câteva rânduri care începeau mereu cu o cheie, dar nu Sol şi nici de lacă, ci cu o cheie pe care doar ea ştia să o întindă-n palmă şi să o cuprindă-n braţe.

A lăsat cheia-n ape doar ca să îi ducă sufletul departe, doar ca să-i ascundă inima şi să-i scufunde sentimentele.

Dar tu să ştii că ea scria şi despre tine… Cândva, demult, scria şi despre tine.

Pas

Fac un pas, e rece.

Simt, privesc, ascult

Cum vine si trece

Tot mai mult.

Fac un pas domol,

Mi-e sete și e noapte,

Aș vrea să fac ocol,

Dar nu se mai poate. (mai mult…)