Etichetă: cer

Și când crezi că ești singur, parcă nu e chiar așa

Un vânt rece te cuprinde tot mai des din toate părțile și se lasă seara. Soarele se ascunde și piere într-un sfârșit de lumină. Lasă în urma lui o dâră de praf fin și rece, un praf de aur murdar. Praful lăsat în urmă strălucește slab sub rafalele de vânt pare a fi o grămadă de scântei lăsate în urma unui suflet ce târâia după el un buștean aprins. Părea că târâie după el o speranță ce mocnește, dar care nu mai poate să ardă. Vântul se oprește și se lasă tot mai rece, iar tu începi să tremuri tot mai tare de frig. Te apropii ușor de scânteile împrăștiate și-ți întinzi timid mâinile. Cu fiecare urmă de întuneric ce apare pe cer, se stinge jalnic câte o scânteie. Se stinge greu ca un muribund ce vrea să se agațe de ultimul fir de viață pe care-l mai vede în față. (mai mult…)