Când m-am gândit eu c-ar trebui să încep să iubesc, am luat Iubirea ca pe-o părere de sentiment – avea o culoare vagă, neclară. Era o combinație de mai multe culori șterse care-și dădeau ultima suflare la marginea unei oaze reci și limpezi de apă. O vedeam mică și plăpândă, abia respirând în încercarea ei de a alege între viață și moarte – între a înflori și a se ofili. Am văzut abia atunci cât de fragilă este Iubirea și câtă nevoie are să fie ținută-n viață, căci atunci când m-am gândit eu să iubesc, ea a început să se ofilească. (mai mult…)