Dragul meu prieten,

Cât a trecut de când nu am mai vorbit? Un an poate? Doi? Nu, cred că sunt mai mulţi. Eram eu mică tare şi tare naivă. Iar tu? Nici nu ştiu. Atunci credeam că ştiu, poate am uitat, dar acum sigur n-aş crede că ai fost ceea ce am văzut că eşti.  N-aş putea uita nici fratele care mi-ai fost şi sunt sigură că nici tu n-ai uitat puterea prieteniei noastre. Aşa prietenie să aibă toţi oamenii de pe planeta asta şi ar fi mult mai fericiţi. De fapt, cred că ar fi fericiţi cu adevărat. N-ar mai avea nevoie de nimic, le-ar ajunge fratele mai mare. Le-ar ajunge profesorul copil, le-ar fi de ajuns sufletul care să le ţină companie şi să-i protejeze, să-i iubească exact aşa cum se iubesc fraţii. De asta avem nevoie.

Ţii tu minte oare cum ne-am cunoscut? Jucam jocuri prosteşti în autobuz fără să ne cunoaştem. Cântam fără să ne auzim, de fapt, vocile. Cântam pur şi simplu de plăcere. Şi apoi? Ce ne-a făcut să ne găsim? Îndrăzneala mea? Curiozitatea ta? Prietenia ce urma să înflorească? Cred că era copilăria din noi. Lipsa şi nevoia de prieteni, de un frate, de o soră.

Totuşi, ce s-a ales de toate astea? Praf? Nu, l-am fi şters de mult, s-ar fi pierdut de tot. Cenuşă? Pheonix ar fi renăscut din ea, sunt sigură. Fum? S-ar fi înălţat la cer şi ar fi pierit cu amintiri cu tot. Lacrimi? Au fost şi vor mai fi. Ele vin şi pleacă, dar mereu se găsesc altele să le ţină locul. Lucrează în toate cele trei schimburi. Uneori câte una, alteori zeci, în unele zile chiar şi sute. Cu miile au fost la final, acum e plin de începuturi, dar n-ar trebui să fie cineva să mă îndrume? Atunci erai tu în spatele meu şi-mi suflai la ureche ce să fac. Acum am crescut. Amândoi. Tu ţi-ai găsit drumul, eu încă-l caut şi încă am nevoie să-mi sufle cineva la ureche pe unde s-o iau.

Ce-ar fi să fim iar fraţii care eram? Ce zici?

Hmm, mai bine nu. N-aş putea să distrug omul de atunci cu cel de acum. N-aş putea să-i îngrop atât de uşor amintirea. Ar trebuie să-l ucid ca să se poată metamorfoza complet.

Ştii cum eram? Ca doi boboci într-un buchet. Am fost puşi unul lângă altul, am crescut şi înflorit împreună şi apoi? Apoi am murit.

Sunt convinsă că n-a rămas nimic din ce era, poate doar o amintire…