Oameni, Valentini și Dragobeți

După o perioadă (destul de lungă) în care nu am mai postat nimic, mi-am ținut morală că mi-am lăsat blog-ul în bătaia vântului, așa că l-am șters puțin de praf și după ce am privit puțin în jur, mi-am dat seama că este timpul să-i spun o poveste. Lui. Și vouă.

Continuă lectura „Oameni, Valentini și Dragobeți”

Cât durează iubirea?

Vă mărturisesc sincer că, în ultimul timp, am citit câteva cărți în care iubirea se măsura în timp. În fiecare fir al poveștilor vedeam cum personajele schimbă fulger câteva replici drăgăstoase care aproape te păcălesc că-s pe bune, se iubesc un pic din vorbe și apoi, ca prin magie, totul dispare. Nici n-ai timp să te bucuri de iubirea lor, că-n maxim două-trei capitole, este de parcă n-ar fi fost. Dacă nici în cărți nu mai găsim „și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, atunci de unde curaj să mai credem în așa ceva? Continuă lectura „Cât durează iubirea?”

„Roșu și Negru” vol. I , Stendhal – recenzie

Nu am mai scris de mult o recenzie, iar sinceră să fiu, chiar îmi era dor. Probabil nu am simțit să mai scriu despre cărți, deși mie-mi place cam tot ce citesc. Sunt foarte puține cărțile pe care nu le-am îndrăgit nici măcar un pic. Continuă lectura „„Roșu și Negru” vol. I , Stendhal – recenzie”

,,Mulțumesc pentru amintiri” — Cecelia Ahern

După cum spuneam și în cealaltă recenzie a unei cărți de Cecelia Ahern, iar am pierdut ore și nopți. Bine, câteva ore într-o noapte. Nu e puțin, e cât trebuie. De altfel, cartea a fost devorată repede, repede. Da, este o carte care se citește ușor. Nu trebuie ca toate cărțile să fie filosofice, cum nici nu trebuie ca toate cărțile filosofice să fie și bune. Această carte a Ceceliei Ahern — Mulțumesc pentru amintiri — este un roman dulce. Foarte dulce. Dar stați ușor, nu dulce în sens de plin de siropoșenii, cu dulce în sensul că este amuzant, are o simpatie care te face să-i absorbi fiecare foaie, fiecare pagină, fiecare paragraf, fiecare frază, fiecare cuvânt, fiecare literă. Continuă lectura „,,Mulțumesc pentru amintiri” — Cecelia Ahern”