Fugim de moarte ca prada de prădător, de parcă întunericul etern se află pe urmele noastre, iar în locurile în care ne aflăm nu mai există nicio cale de scăpare. Fugim de moarte și totuși alergăm cu inconștiență spre ea. Acum nu mai înțeleg dacă fugim spre propria moarte sau fugim spre moartea altora de parcă am vrea să o luăm de mână și s-o conducem prin labirintul acesta complicat al luminii la victima pe care, prematur, vrem noi să o facă. Fugim bezmetici în direcții opuse pentru ca la final să ajungem toți pe aceeași stradă, aproape de un sfârșit zdruncinător și frapant.

(mai mult…)