Etichetă: iubește

Dragobetele are obiceiuri

În ultimii doi ani, am postat de fiecare Dragobete un articol cu legendele pe care poporul român le-a adunat de-a lungul secolelor. Aparent, anul acesta, nu am căutat eu destul de bine, cât să găsesc ceva mai frumos decât în anii trecuți. Nu sunt neapărat adepta sărbătorilor în care iubim mai mult, pentru că de iubit, trebuie să iubim în fiecare zi. Chiar recent mă gândeam la acest concept de “iubire” și la cum oamenii sunt împărțiți în două tabere – cupluri și cei cărora nu le plac cuplurile. Este, într-adevăr, un fel de luptă a secolelor. Toți îndrăgostiții devin, la un moment dat, hateri ai altor îndrăgostiți când iubirea lor se duce. Totuși, revenind la ce voiam să vă spun mai devreme, norocoși suntem că putem iubi orice și pe oricine. Nu e greu să iubești o carte, nu este deloc greu să iubești o dimineață cu ninsoare sau una cu soare, nu este greu să iubești un prieten, cum nu este deloc greu să iubești și un partener de viață. Da, la urma urmei, cam despre asta este și Dragobetele nostru.  (mai mult…)

Legendele Dragobetelui – II

Suntem în luna iubirii, e plin de flori, inimioare și tot felul de chestii roz și roșii la tot pasul. Oriunde aș întoarce capul, obligatoriu, în fața ochilor îmi răsar munți de iubire aparentă, mă rog, dovezi de iubire aparentă prin tot felul de magazine, pe la tarabe sau prin brațele oamenilor.  Nu îmi place deloc ideea de a celebra iubirea într-o anumită zi, deși da, știu, măcar crește economia țării prin vânzările excesive de lucruri roșii cu inimioare. Totuși, dacă e să sărbătorim iubirea, măcar hai s-o sărbătorim românește! Văzusem cândva, în perioada Halloween-ului, pe facebook, o postare foarte simpatică. O persoană care este tot de partea aceasta a zidului, adică pro sărbătorilor românești, distribuise o chestie care suna cam așa: Sărbătoriți Halloween-ul de parcă americanii ar merge cu capra de Anul Nou. La momentul respectiv m-a amuzat grozav această replică întru totul adevărată, care, după atâta timp, încă mi-a rămas în minte. Acum, revenind, vă invit la o povestire sau… la mai multe.

(mai mult…)

De unde să luăm fericirea?

De multe ori, când ne abatem de la potecile însorite și dăm peste spini, furtuni și mai știu eu ce ispite, căutăm câte un izvor de fericire. De cele mai multe ori ne pierdem prin păduri, căutând o picătură de bucurie care să ne aline, care să ne facă să găsim un rost în tot ce facem și care să ne ajute să strigăm până la cer de mulțumire. Cei mai mulți ar spune că e ușor să fii fericit, că fericirea e fericire și atât, că oricât de rău ți-ar fi, nu ai nevoie decât de fericire pe care, o așteptăm să ne curgă într-o zi din (mai mult…)

Iubeşte-mă sau poate nu

Cum ar fi să stai lângă mine o viaţă de suflet? Am spus de suflet, nu de om. Ştii bine că asta ar însemna o veşnicie, da? Ai fi capabil să mă iubeşti atât de mult?

Hai să-ţi spun eu! Dacă iubeşti cu sufletul poţi muta munţii din loc. Sufletul îşi are eternitatea în veşnicie, în iubirea pe care o împrăştie. Sentimentu-i etern, mai ales când sufletul îl simte. (mai mult…)