Zboară și prinde în aripi
stropi de rouă și lumină,
zboară,
fluieră
și cântă
doruri de ne-nchipuit,
căci pe-al lumii dor de stâncă
nimenea nu l-a urnit.
(mai mult…)
Zboară, fluieră și cântă

Pentru a scrie, trebuie să fii împăcat cu tine şi cu sufletul tău. Scrisul, în esenţă, nu este decât o invitaţie la veşnicie.
Zboară și prinde în aripi
stropi de rouă și lumină,
zboară,
fluieră
și cântă
doruri de ne-nchipuit,
căci pe-al lumii dor de stâncă
nimenea nu l-a urnit.
(mai mult…)
În luna lui mai mă las înțepenită de un frig ce-mi aduce aminte de amenințările unei ierni reci și secetoase. Afară era un fel de noiembrie cu nume de mai și un fel de ger de primăvară nu se lăsa dus de-aici sub nicio formă. Nici el nu știa încotro să o apuce, nici eu nu înțelegeam de ce mai stă. Eu îl priveam din casă, de acolo de unde el nu mă putea stinge, iar el vuia nervos printre crengile slabe. Părea că vrea să smulgă din țâțâni și ultima dorință de viață din mine, din tine din noi.
Există în zi un moment în care pe pământ a mai rămas o urmă de Soare.
S-a rătăcit puțină lumină printre umbre și oameni și nu a mai găsit cerul să-i poată fugi în brațe. A clipit și l-a ratat. S-a întors cu spatele la cer, iar el a fugit de ea și a lăsat-o să hoinărească.
(mai mult…)
Iubirea distruge. Iubirea întotdeauna a distrus și o va face și de acum înainte. Iubirea s-a născut pentru a dărâma totul în calea ei și-n calea celor ce o țin aproape. (mai mult…)