Știu că a venit toamna de pe la sfârșitul lui august. Se simte-n aer, în amiaza mare, că soarele nu mai este atât de copleșitor. E suficient să intru în grădină și să privesc cu puțină atenție viața ce crește acolo – petale mov și-o tulpină subțire, albă, firavă. Un pui de balerină dansează printre firele încă verzi de iarbă – o brândușă mică și plăpândă, răsărită ca un ghiocel în opulența verii care-și strânge ușor bagajul. Așa știu eu că vine toamna. Cândva nu-mi plăceau brândușele, nici toamna nu-mi plăcea. Semăna cu o moarte îmbrăcată frumos – nimic bun nu-mi prevestea apariția brândușelor, chiar nu-mi plăcea de ele. Acum lucrurile s-au schimbat. Îmi plac brândușele și luna octombrie. Toamna nu mai e moarte. Toamna e acel moment când totul, dar absolut totul din jurul tău, se dezbracă de o haină care, pe ici, pe colo, s-a uzat și murdărit. Așa este ea, o mică șireată care pare că-ți ia, dar îți dă mai mult decât ai putea duce. Cât de frumoasă și bogată e toamna, Doamne! (mai mult…)