Cred că una dintre cele mai mari frici ale sufletului uman este uitarea. Mi-e frică să uit, mi-e frică să fiu uitată, intr-un cuvânt: mi-e frică de inevitabil.

Mi-e greu să cred că nu avem toţi această frică. Întrebarea abia acum vine: ce facem noi pentru a fugi de uitare? Drept este că doar fugim de ea pentru că putem fugi, dar nu ne putem ascunde. Oare marii scriitori, adică marii artişti au intrat în istorie cu acest scop? (mai mult…)