Lucrurile cu adevărat frumoase

Haideți să vorbim despre lucruri clișeice. Lucrurile clișeice sunt subiectele despre care oamenii simpli ca mine iubesc să vorbească din varii motive. Te aștepți uneori ca o discuție simplă despre oameni, despre flori sau emoții să urce până în înalturi și să le străpungă, ajungând dincolo de ele. De la cele mai obișnuite lucruri, oamenii simt infinitul și puțin dincolo de el, pentru că asta suntem noi – bucăți finite de lut, capabile să simtă infinitul. Nemurirea noastră stă în iubirea pe care o simțim aici. La fel și Mântuirea.
Continuă lectura „Lucrurile cu adevărat frumoase”

5 ani de blog

Da, au trecut cinci ani de când această mulțime de pixeli îmi înghite fără obiecții fiecare idee, fiecare suspin și fiecare bucurie. Mă așteptam ca totul să dureze maxim 5 luni atunci când l-am primit, dar iată că a ajuns la cinci ani. Au existat perioade când îl umpleam de povești, dar și luni lungi în care nici nu mă înduram să deschid laptopul pentru a intra aici. A simțit alături de mine fiecare emoție și cei care le-au citit odată cu noi. Câteodată simt cum acest spațiu este cel mai de preț confident al meu.

Continuă lectura „5 ani de blog”

Spitale de colindători

De obicei nu scriu punctual despre lucrurile care mi se întâmplă. Am făcut-o de câteva ori, dar pentru evenimente care chiar m-au prins cu adevărat în mreje. Împart cu voi, cei care încă aveți răbdarea să mă citiți, doar cele mai puternice trăiri pe care le încearcă inima mea. Acum vreau să vă spun câte ceva despre experiența colindatului prin spitale. Recunosc, nu este prima dată când fac asta, dar este prima dată când mă atinge atât de puternic, atât de frapant și atât de adânc. Mulțumesc grupurilor ATOR Târgu Neamț și ASCOR București pentru că, de-a lungul a atâtor ani,mi-au oferit ocazia să trăiesc cele mai puternice simțiri pe care firea umană le descoperă cu o timiditate nemaivăzută.

Dacă doriți să vă alăturați cetei de colindători despre care veți citi, încă aveți ocazia. Toate detaliile le găsiți pe pagina de facebook ASCOR București.

Continuă lectura „Spitale de colindători”

Spune-mi, inimă

Spune-mi, inimă, încotro s-o apuc în nopțile fără stele. Luminează-mi cărările în întuneric și arată-mi drumul spre tine. Simt cum mă înstrăinez de tine și cum uit cine am fost și cine îmi doream să fiu. Luminează-mi căile pe care le-am întunecat și strânge-mi fărâmele pe care le-am pierdut pe drumul meu până aici. Ia nor cu nor și cerul bucată cu bucată. Arată-mi stelele pe care le-am ratat în atâtea nopți și lasă-mi vântul să-mi adie prin părul desprins, să-l simt mângâindu-mi fața și încălzindu-mi picioarele. Lasă, inimă, pârâul să curgă și să strige în liniștea nopții. Lasă greierii să-mi cânte și lasă-mi gândurile să salte alături de ei prin iarba proaspăt spălată de rouă. Lasă-mi gândurile să se piardă în basme și-n praf de stele. Fă-mi ochii să vadă dincolo de norii grei, până la cerul senin și umed al nopților de vară. Continuă lectura „Spune-mi, inimă”