Orice fată are acea poveste despre acel băiat alături de care care a avut acele amintiri, pe care și le va aminti în acele momente. 
Oups, încep să vorbesc ca mama, care e mereu: Ioanaa, mergi și adu-mi aia… | Mama, ce să-ți aduc? | Hai, adu-mi odată, du-te. | Okay, dar zi-mi de unde. | Adu-mi aia pe care o țin acolo. *după jumătate de oră, mama:* Hai, mi-ai mai adus? | Ăăă… . Da, ei bine, sigur nu mi se întâmplă doar mie să nu știu ce să îi aduc mamei, deși, după ceva timp, te obișnuiești și începi să știi și ce să îi aduci și fără să-ți spună. Deși îmi place să văd cum poveștile oamenilor se aseamănă cu ale mele, îmi doresc din tot sufletul ca această poveste să fie… doar a mea. Mă rog, a mea și a lui, dar sst, v-o spun și vouă, dar să rămână între noi, okay? Okay.

(mai mult…)