A scris cândva şi despre tine, doar aşa, ca să facă timpul să treacă şi să învie o amintire de dragul dorului pe care ţi-l purta. Încă ardea mocnit în inima ei şi voia să-l stingă cumva cu frigul lui noiembrie, care tocmai apăruse. A încercat să atingă resturile de sentimente rămase, dar s-au făcut bucăţi. A luat faraşul şi le-a adunat încet. Erau doar cioburi de hârtie pe jos şi pete de cerneală.

.

A scris cândva şi despre voi. Daaa… nici nu ştii câte sute de pagini au fost umplute cu vise şi sentimente în speranţa că într-o zi vor deveni o realitate ceva mai blândă decât cea din prezent. Scria în nopţile cu lună, doar în cele senine ca să poată să le spună şi stelelor de tine. A scris despre voi pe cer, ca să vadă noaptea că nu are suficient întuneric pentru lumina pe care o emanau ochii ei când de pe buze îi ieşea numele tău. Îi arăta nopţii că n-are suficientă răcoare pentru a-i răci inima şi nici suficiente umbre să-i mascheze fericirea.

Imagine girl, black and white, and vintage

A scris cândva şi despre ea, dar au fost doar câteva cuvinte scrise pe sfârşit de octombrie, aruncate-n vânt şi apoi arse de soare, ca nu cumva să le găsească cineva. Şi-a scris sufletul în câteva rânduri care începeau mereu cu o cheie, dar nu Sol şi nici de lacă, ci cu o cheie pe care doar ea ştia să o întindă-n palmă şi să o cuprindă-n braţe.

A lăsat cheia-n ape doar ca să îi ducă sufletul departe, doar ca să-i ascundă inima şi să-i scufunde sentimentele.

Dar tu să ştii că ea scria şi despre tine… Cândva, demult, scria şi despre tine.