Etichetă: scriitor

Tineri scriitori ― #2 Flavius Simion

Ei bine, după cum probabil vă amintiți, anul trecut, prin martie, am luat un interviu lui Andrei Cioată, un scriitor tânăr, un tip talentat pe care am reușit să-l răpesc câteva clipe pentru un interviu. De atunci, n-am mai dat peste nicio persoană care să mă intrige suficient cât pentru un interviu. Norocul a făcut ca un prieten bun să mă sune într-o după-amiază. Tonul său degaja o oarecare mulțumire și un ușor entuziasm. Ghici cu cine m-am întâlnit azi? Hai să-ți dau un indiciu, ai dat like paginii lui de facebook și văd că îl ai și la prieteni. Cam așa mi-a venit mie ideea să îi iau interviu lui Flavius. Acest prieten al meu, student în București, se întâlnise pe stradă cu “victima” și nu știu cum, pare că au făcut cunoștință. Azi, găsind puțin timp, mi-am făcut introducerea și am reușit să-l răpesc și pe el pentru un scurt interviu.

(mai mult…)

Poveste fără titlu

După o pauză lungă, am decis. Iau stiloul în mână, îmi iau caietul prăfuit de pe raftul de sus şi voi scrie din nou! M-am hotărât.

Într-o dimineaţă răcoroasă de vară, voi ieşi înainte de răsărit afară cu toate ale mele – gânduri, sentimente, cerneală, stilou, foi, frici şi amintiri şi voi începe să scriu. Le voi da ocazia tuturor să-şi spună cuvântul. Biata foaie va plânge de atât amar, dar tăcând le vom asculta durerile. Poate cu lacrimi, poate fără.Download Sunrise Wallpapers Images for free

Abia atunci voi lua stiloul între degete şi-l voi lăsa să mă ajute să scriu. Măcar atât să facă şi el şi cu măcar atât să-l ajut. Apropii vârful peniţei de hârtie, mă opresc pentru o clipă. Soarele se trezeşte. Ştia că voi fi aici să-i spun bună dimineaţa! şi să-i zâmbesc atunci când va deschide ochii. Încerc să-l privesc mai mult decât este posibil, înainte ca el să-mi închidă ochii pentru a mă feri de durere. E linişte. Mult prea linişte pentru un scriitor atât de agitat. Pare că vrea să-mi alunge nerăbdarea şi frica din inimă, dar totuşi, ce aştept? Să scriu! Da, asta aştept! Să pun în sfârşit stiloul pe foaie. După atâta timp, a venit momentul. Am atâtea să scriu… Aş putea începe să descriu acest răsărit. Mi-aş putea începe romanul şi să-i termin începutul. Sau aş putea pur şi simplu să scriu, aşa cum făceam acum câteva săptămâni.

Să scriu doar ca să mă liniştesc. Să încep să călătoresc şi să-i iau pe toţi cu mine. Pe toţi cei care vor citi aceste rânduri. Aş putea să scriu, aş putea… Sau nu.

Aş putea totuşi să privesc răsăritul şi să închid ochii. Voi putea scrie la noapte dacă stelele nu-mi vor lua iar privirile, voi scrie despre ele.

Rămân să privesc răsăritul. Voi putea scrie despre el la apus. Îmi lipseşte doar o pereche de braţe, îmi lipseşte acasă. Voi scrie mai târziu…

You put your arms around me and I’m home.