Etichetă: soare

Flori din soare

Pe vremea când florile erau
rupte din soare
și sălciile foc
și focul val de mare,
erau și norii doar un strop de alb,
iar picăturile de apă
stropi mai mici
de spumă, stropi mai mici de val,
care se luau de mână.
(mai mult…)

Între apus și noapte

Există în zi un moment în care pe pământ a mai rămas o urmă de Soare.
S-a rătăcit puțină lumină printre umbre și oameni și nu a mai găsit cerul să-i poată fugi în brațe. A clipit și l-a ratat. S-a întors cu spatele la cer, iar el a fugit de ea și a lăsat-o să hoinărească.
(mai mult…)

Două mâini

Soarele ajută oamenii să se găsească și să se cunoască. Soarele mereu va îmbrățișa cu o rază omul care merită să treacă de porțile sufletului tău și să-și construiască acolo o casă rezistentă timpului și veșniciei.
Noapte îi face pe oameni să simtă. Noaptea mereu va păzi în întunecimea caldă a inimii ei mâinile pe care le unește apusul în sărutul Soarelui cu Luna. Întunericul va păzi în misterul său zâmbetele și chipurile ce strălucesc a iubire, a tinerețe, a liniște și a puritate.

(mai mult…)

Primăvara începe cu P

Primăvara începe cu P de la Primăvară. Începe cu prima rază de soare ce-ți mângâie obrajii cu mai multă căldură și ți-i îmbujorează. Mi te și imaginez, cititorule, stând cu fața spre soare, cu ochii închiși și cu un zâmbet relaxat pe chip. Roșeața îți răsare ușor-ușor în obraji și simți primăvara intrându-ți în toți porii. Simți sufletul cum își întinde aripile care până ieri erau înghețate. Își scutură ultimele picături de gheață sub soare și-și ia zborul spre cer parcă alergând să îmbrățișeze soarele.

(mai mult…)