Etichetă: tren

Suflet călător

Vântul se înteţea şi-mi aducea la picioare mormane de frunze. Abia acum natura-mi era la picioare. Şi la propriu şi la figurat. Îmi făceam deja în cap planul pentru următoarea destinaţie. Trebuia să-mi ocup timpul. Gara era plină, era prea mare forfota în interior. Am preferat să rămân lângă calea ferată să aştept trenul. Aşa-mi spunea bunicul că face un adevărat călător, îşi aşteaptă ”trăsura” lângă drum şi lasă fărâmă din suflet în fiecare colţ de lume pe care-l vizitează.soul Era mai linişte aici, tot ce auzeam erau păsările care au uitat să plece şi vântul. Trenurile au plecat de mult, al meu e singurul care trebuia să vină.

M-am aşezat pe o banca de sub geamul unui birou. Nu era nimeni înăuntru, era perfect linişte. Mi-am scos din geantă un album vechi şi-am început să ”recitesc” amintiri de tot felul. Mă cuprinsese dorul de toate ale mele, de casa care, la un moment dat, era într-un singur loc, dorul de cei care m-au iubit, dorul de cei pe care i-am iubit. Am închis preţ de o secundă albumul şi am aşteptat să mi se limpezească ochii. Am început să privesc calea ferată şi s-o urmăresc cu privirea până-n momentul în care a dispărut. Oare unde mă va duce următoarea?

Am închis ochii şi-am lăsat capul pe spate. Puteam simţi mirosul frigului, puteam simţi mirosul toamnei. Părea că totul vrea să moară în toamna asta. M-am ridicat şi m-am apropiat din nou de calea ferată. Trenul aproape a ajuns. Când a oprit în gară, m-am uitat pentru prima oară înapoi. N-am văzut nici măcar o urmă de regret.

A venit timpul să plec.