Număr. Unu. Doi. Trei. Patru. Cinci şi înc-un pic. Vreau să număr până-ntr-un infinit în care să mă regăsesc. Şase, şapte, opt şi deja încep să cred că număr degeaba. Nouă, zece şi a unsprezecea stea căzătoare a murit în seara asta sau, poate, a plecat şi ea într-un loc al ei, în locul în care ea să fie lumina. Număr gânduri, număr cuvinte, număr litere şi nu mă pot opri de frică să nu rămân aici, de frică să nu păstrez sufletul plin cu ce-ar trebui să scoată. Număr în continuare şi dau peste ani, peste vieţi şi peste zâmbete.

grunge, time, and quote image

Mă opresc şi o iau de la capăt.

Număr. Unu. Doi. Trei şi cred că-mi ajunge. Tot trei feciori avea şi împăratul din fiecare basm, tot trei prinţese erau în fiecare basm cu fiecare cu câte o inimă. Patru. Cinci. Şase. Şapte şi m-aş opri aici. N-aş putea să-l număr pe opt, ar trebui să-l întorc şi aşa ajung la capăt. Ce-i o veşnicie întoarsă şi cu capăt? Mai e veşnicie chiar şi aşa?

Mă opresc şi o iau invers. Infinit, infinit minus unu, infinit minus noi, infinit minus voi, infint şi o iau de la capăt.

Unu, doi, trei şi mai departe e poveste.