Te chem în gând, în vis și-n viață,

te chem ca să te pierd de mine,

de tine,

de noi,

de soare,

și de ploi,

de stele căzătoare,

de frig,

de ceață

și de vânt,

de uitare,

de suflare

și cuvânt.

 

Te chem din nou să pleci cât mai departe

și să-mi scrii,

să nu mă uiți,

să mă cânți,

să mă pierzi de tine,

de mine,

de noi

și de ce-o mai fi.

 

Te chem a mia oară și te strig,

aș vrea să fii,

aș vrea să-mi scrii,

aș vrea să nu mai plec,

să pleci doar tu,

să uiți ce-a fost

și dac-a fost,

să-ți schimbi privirile deodată,

să mă porți în suflet curat,

să mă povestești lumii laolaltă,

să nu mă ștergi ca pe un ruj purtat

din inimă,

din gând,

din amintire,

din priviri,

din urme

și din vorbe,

din răsărit

și din clipiri.

 

Te chem și nu cred că mai vreau,

nu te mai vreau nici azi,

te chem doar ca să nu mai cazi,

să nu mai pierzi din vreme,

te chem doar ca să te mai văd,

să mai pierd din semne,

te chem în vad și te tot neg,

te șterg, te leg și te dezleg,

te chem de mii de ori,

în mii de ani lumină

și parcă tot aștept

să vină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.