Te chem în gând, în vis și-n viață,
te chem ca să te pierd de mine,
de tine,
de noi,
de soare,
și de ploi,
de stele căzătoare,
de frig,
de ceață
și de vânt,
de uitare,
de suflare
și cuvânt.
Te chem din nou să pleci cât mai departe
și să-mi scrii,
să nu mă uiți,
să mă cânți,
să mă pierzi de tine,
de mine,
de noi
și de ce-o mai fi.
Te chem a mia oară și te strig,
aș vrea să fii,
aș vrea să-mi scrii,
aș vrea să nu mai plec,
să pleci doar tu,
să uiți ce-a fost
și dac-a fost,
să-ți schimbi privirile deodată,
să mă porți în suflet curat,
să mă povestești lumii laolaltă,
să nu mă ștergi ca pe un ruj purtat
din inimă,
din gând,
din amintire,
din priviri,
din urme
și din vorbe,
din răsărit
și din clipiri.
Te chem și nu cred că mai vreau,
nu te mai vreau nici azi,
te chem doar ca să nu mai cazi,
să nu mai pierzi din vreme,
te chem doar ca să te mai văd,
să mai pierd din semne,
te chem în vad și te tot neg,
te șterg, te leg și te dezleg,
te chem de mii de ori,
în mii de ani lumină
și parcă tot aștept
să vină.