Aș vrea să te-nțeleg iubite,
să te cuprind, să te adun,
să facem mișcări fâstâcite,
să te culeg, și să îți spun
că nu te-am înțeles nicicând,
ci numai chipul tău îl știu.
Te caut și te strâng în gând,
în suflet îmi este pustiu.

Te-aș prinde-n palme tremurânde
de frică să nu te rănesc,
te-aș scrie printre foi plăpânde,
ți-aș arăta cât te iubesc.

Tu iară ai fugi de mine
și m-ai lăsa în ploaia grea,
mi-e inima de lacrimi pline
și mintea ta-i mintea mea,
că nici de te-aș lua pe brațe
tu nu ai vrea să mă aduni
atunci când sufletul tău e povară
în serile reci cu furtuni.

Tu mă ucizi iară și iară
cu grelele tale simțiri
și mă cobori în colți de fiară
și mă învii cu amintiri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.