Te închid

Te închid în palme
ca pe-o rază albă
de lumină
în nopțile senine, calde
și cu lună
plină,
între două lumi absurde
inima te cheamă,
te alungă,
te ascunde.

Te închid în pleoape
și te chem din neguri albe,
să răsai,
să stai
și să învii
pe cerul plin de stele rele,
mistere
și făclii.

Te închid în pagini vechi
de carte veche,
între două puncte și un
spațiu.
între pete de cerneală
cu pereche,
doar să-mi fii,
să-mi stai,
să vii.

Autor: Ioana

Grămezi de amintiri, gânduri şi zâmbete.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.