The world breaks everyone. The very good, the very gentle, the very brave. And those it doesn’t break, it kills.

Ernest Hemingway, A Farewell to Arms, 1929


Nu obișnuiesc să scriu după citate din marii scriitori, după cine știe ce opere sau să comentez anumite păreri, dar acest citat al lui Ernest Hemingway a atins ceva în sufletul meu. Mi l-a trimis cineva acum mai mult timp și, în momentul respectiv, am simțit o apăsare citindu-l, dar, mai apoi, a dispărut ca și cum nu ar fi existat. Totuși, oamenii sunt influenți și influențabili, așa că vrând-nevrând am ajuns iar cu inima asupra acestui citat. Acum, față de prima oară când l-am citit, s-a lăsat greu asupra mea, asupra a tot ce însemn, asupra a tot ce am însemnat vreodată, cu atât mai mult cu cât Cineva m-a făcut să îl revăd tocmai în aceste momente. De ce spun asta? Pentru că a picat dubios de bine în viața mea. De ce? Pentru că citesc ,,…Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Harper Lee.

Voi devia o clipă de la subiect pentru a vă recomanda această carte – este cu adevărat o minune care trebuie citită. Nu sunt o mare fană a cărților de dragoste, iar norocul meu este că acest roman nu este deloc amoros. Tind să cred că citatul lui Hemingway i-ar fi extrem de potrivit, cel puțin până la punctul la care am citit eu. Cartea îți prezintă oamenii – exact așa cum sunt ei – de la o extremă la alta. Eu nu prea fac recenzii, dar acestei cărți îi voi face o recenzie pe măsură, în speranța că vă voi convinge să o citiți.

Revenind la citatul de mai sus, vreau să vă invoc sufletele cu o întrebare: Simțiți? Simte unul dintre voi ceea ce a spus acest scriitor? De fapt, ce trebuie să simțiți? Nimic. Este suficient să deschideți ochii și să vă uitați în jur. Câți oameni blânzi găsiți azi pe stradă? Privi blânde sunt la tot pasul, dar pisica blândă zgârie rău. Lumea ucide și nu știu dacă voi chiar realizați, dar ne ucidem unii pe alții și chiar pe noi înșine. Ucidem în noi fiecare bucată de puritate, fiecare gând bun, fiecare vis și fiecare speranță. Ne ucidem la spatele altora, căci în fața lor a avut cine ne ucide.

Sinceră să fiu, nu știu de ce mai scriu, de ce comentez acest citat. Te rog să-l mai citești o dată, dar cu mare atenție, bine? Uite-l aici:

The world breaks everyone.hemingway

The very good,

the very gentle,

the very brave.

And those it doesn’t break,

it kills.

Înțelegi tu oare de ce l-am împărțit în atâtea rânduri? Dacă nu, mai citește-l o dată și vei înțelege. Lumea, cândva, a fost curată, oamenii știau să-și zâmbească din inimă, nu din interes, nu din ură sau răzbunare. Lumea era cândva frumoasă, dar toată schimbarea aceasta s-a petrecut sub nasul fiecăruia într-o eră sinucigașă care pare să nu mai ia sfârșit. Câți oameni se mai iubesc astăzi fără motiv? Câți se încurajează unii pe alții, câți au grijă unii de alții, câți? Fiecare e pe cont propriu, dar realizați cât de paradoxală este această afirmație? Suntem pe cont propriu când ne merge bine și în curtea vecinului când acestuia îi arde casa. Dar stați liniștiți, că nu e nimeni cu stingătorul în mână, ci îi văd pe toți cu lingura cu benzină. Și da, lingură, că lumea-i mare, oamenii sunt mulți, lingurile se fabrică și de-ar fi să umple o mare picătură cu picătură nu le-ar lua mult.

Doare, va durea întotdeauna să crești. De ce? Pentru că pe măsură ce devii mare, devii tot mai conștient de ceea ce se întâmplă și atunci ai de ales: închizi ochii și te ascunzi în indiferență sau deschizi inima și faci ceva. Orice. Totuși, nu știu cum se face, dar Universul e plin de stânci. Meditează!

Și am să închei fără cuvintele mele, ci vă voi da continuarea acestui citat:

It kills the very good and the very gentle and the very brave impartially. If you are none of these you can be sure it will kill you too but there will be no special hurry.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.