Ei bine, după cum probabil vă amintiți, anul trecut, prin martie, am luat un interviu lui Andrei Cioată, un scriitor tânăr, un tip talentat pe care am reușit să-l răpesc câteva clipe pentru un interviu. De atunci, n-am mai dat peste nicio persoană care să mă intrige suficient cât pentru un interviu. Norocul a făcut ca un prieten bun să mă sune într-o după-amiază. Tonul său degaja o oarecare mulțumire și un ușor entuziasm. Ghici cu cine m-am întâlnit azi? Hai să-ți dau un indiciu, ai dat like paginii lui de facebook și văd că îl ai și la prieteni. Cam așa mi-a venit mie ideea să îi iau interviu lui Flavius. Acest prieten al meu, student în București, se întâlnise pe stradă cu “victima” și nu știu cum, pare că au făcut cunoștință. Azi, găsind puțin timp, mi-am făcut introducerea și am reușit să-l răpesc și pe el pentru un scurt interviu.

Pentru a începe, vreau să vă fac o scurtă prezentare a lui. Flavius Simion este un tânăr din Galați care, după cum v-ați dat și singuri seama, are o pasiune pentru scris. Este în anul doi de facultate la Jurnalism, în cadrul Universității din București. Știți cum se spune? Cică nu faci nimic cu jurnalismul. Ei bine, nu o să faci niciodată nimic la nicio facultate dacă nu vrei cu adevărat să faci ceva. Ei bine, din discuțiile avute cu Flavius, eu pot băga mâna-n foc pentru cariera sa în jurnalism. Startul îl are deja, trebuie să mai reziste până la final. Are 20 de ani și acum un an și-a lansat prima carte ― Resurecție. Romanul a fost publicat în decembrie, 2015 și lansat în ianuarie, 2016, dar nu se încheie totul aici, va urma o lansare cât de curând, așa că…fiți cu ochii pe el!

Iar acum, haideți să aflăm împreună cine este Flavius! 🙂

       

 

1. Cine ești tu, Flavius Simion?
Cine sunt eu, cine sunt eu. Am preferat mereu să fug de întrebările de genul, nu pentru ca aș fi un misterios. Ci pentru că trebuie să vorbesc eu despre mine și e cumva stânjenitor. Hahaha. Păi sunt un tânăr de 20 de ani, ca mulți alții, însă în timpul meu liber îmi place să scriu. Sunt anul 2 la facultatea de Jurnalism, îmi doresc să lucrez în televiziune.

2. De când scrii?

Am început să scriu cam de prin 2007-2008, acum gândindu-mă la întrebarea ta realizez că scriu de 10 ani, adică jumătate din viața mea am dedicat-o cuvintelor, formării mele literare. Desigur că nu am publicat de atunci, nu mi-aș fi permis să mă consider de pe atunci scriitor. Tot ce am scris până la romanul Resurecție au fost exerciții care m-au dezvoltat.

 

3. Înțeleg, e normal. Știi, Arghezi se considera un ,,începător întârziat și un perpetuu debutant”. Probabil așa se consideră toți scriitorii până la marile lor creații. Mi-a sărit în ochi o secvență din ceea ce ai spus și anume: ,,nu mi-aș fi permis să mă consider de pe atunci scriitor.”. Care este valoarea termenului de ,,scriitor” pentru tine?

Un scriitor pentru mine înseamnă o sumă de experiențe, trăiri, sentimente care te maturizează. Și la o vârsta între 12-16 ani eu nu consider că ai putea aduna atât de multe experiențe cât să poți oferi ceva oamenilor. Pentru că oamenii citesc pentru a se regăsi, pentru a învăța lucruri noi sau pentru a nu face greșelile scriitorilor. Scriitorii trăiesc oarecum pentru a da un manual cu răspunsuri AȘA DA și AȘA NU. Este o opinie personală, umilă aș putea spune. Și totodată sinceră.

 

4. Frumoasă definiția ta și da, puține lucruri ar putea fi contestabile în ceea ce ai spus. Spune-mi, te rog, cum te-ai hotărât să publici? Cine te-a impulsionat?

Hm. Întotdeauna mi-am dorit să ajung să fiu publicat. Să aparțin unei edituri și să îmi anunț proiectele. Să am lansări și să cunosc cititori. Acest lucru mă face cel mai fericit. Nu cred că a fost o hotărâre, cred ca a fost momentul meu acela.

5. Îmi dau seama de bucuria pe care o simți. Trebuie să fie o adevărată împlinire sufletească. Cum ai început să scrii volumul Resurecție

Ca oricare scriitor. Hahaha glumesc. Am avut mai multe prototipuri de început la acest roman. Eu nici acum nu consider că am terminat de scris romanul, pentru că probabil l-aș scrie altfel, pentru că m-am mai maturizat. Eram clasa a 11 a atunci când am început să lucrez la el și nu m-am așteptat să reușesc să îl public, sau să fie primit bine de cititori.

 

6. Dubios sau nu, chiar voiam să ajung aici. Haha. Ți-au fost mari fricile în legătură cu succesul pe care urma să-l ai în cariera de scriitor?

Nu cred că e vorba de succes sau nu. Pentru că eu aș fi fericit și dacă romanul ar fi fost apreciat doar de câțiva cititori. Eu nu am pornit pe acest drum pentru succes, ci pentru oameni.
7. Frumos răspunsul tău, majoritatea oamenilor se apucă de scris pentru că a devenit la modă și, sinceră să fiu, se pierde adevărata valoare a cuvântului. Probabil următoarea întrebare ți-a mai fost adresată, iar asta înseamnă să îți va fi ușor să răspunzi – de unde îți iei inspirația? Ce te inspiră?

Scriu pentru oameni deoarece aceștia mă inspiră. Mai mult poveștile și zâmbetele lor. Depinde și de cartea pe care o scriu.

 

8. Ai de gând să mai scrii?

Scriu. Acum lucrez la volumul de proză scurtă înAltă iubire 2 și la două romane DERIVAT si Cartea lui Venus, iar înAltă iubire 1 iese acum, în februarie.

 

9. Spune-mi despre lansarea care va avea loc. Lansezi a doua carte, corect?

Da, nu am prea multe informații să iți ofer, va fi în februarie. Voi reveni cu mai multe informații pe facebook atunci când voi ști sigur anumite detalii cum ar fi locația și ora.

 

10. Îmi poți spune despre editurile cu care lucrezi?

Lucrez doar cu editura Librex acum. Resurecție va fi relansată de editura Librex cu care voi lansa și cele doua volume înAltă iubire și următoarele mele romane.

 

11. Poți face un top 5 al scriitorilor tăi preferați? 

1. Stephen King este și va fi mereu pe locul 1 pentru că este…perfect.
2. J K Rowling ar cădea oarecum pe locul doi. Datorită seriei Harry Potter m-am apucat de scris.
3. John Saul – a fost primul scriitor fantasy pe care l-am citit și m-a captivat din prima.
4. Franz Kafka – și aici mă atrage mai mult viața sa.
5. Kazuo Ishiguro, mai mult pentru “Să nu mă părăsești”.

 

12. Cum s-a schimbat viața ta de când ai publicat Resurecție?

Cel mai mult cred că s-a schimbat pe plan profesional. Aici mă refer la faptul că dintr-un vis am reușit să metamorfozez o realitate. Sunt mult mai sigur pe mine și pe scriitura mea. Am oameni faini lângă mine, am prieteni scriitori. Sunt mai responsabil. Și mă dedic mai mult. Mai pe scurt mă simt împlinit pe acest plan.

 

13. Ai renunța vreodată la scris?

În niciun caz, plus că nu cred că ar renunța el la mine. Mi-a intrat în sânge și în minte. Am încercat într-un timp să văd cât rezist fără să aștern gândurile. Am rezistat doar 6 zile. Pentru că face parte din mine și e vital. Îmi face într-un fel mintea să respire.

 

14. Sună a semn bun. Câteva cuvinte de încurajare pentru cititorii tăi, pentru cei care vor să scrie, să se arate, dar nu au curaj, sfaturi pentru evoluție poți oferi?

Cititorilor mei le mulțumesc că merg alături de mine pe acest drum. Iar pentru persoanele care au pornit la acest drum le doresc perseverență. Multă munca și multe cărți citite. Curajul vine din interior deci dacă înăuntru sunt sinceri cu ei, vor fi și cu cititorii lor. Trebuie să își asculte interiorul. Dacă vor avea întrebări eu le sunt disponibil!

 

Ei bine, dragilor, acesta a fost interviul cu Flavius Simion. După cum am făcut și la interviul anterior, vreau să vă transmit și eu câteva opinii personale, câteva impresii legate de acest personaj. Sunt o persoană sinceră, așa că nu am ce ascunde. Eram foarte entuziasmată să văd ce are de spus acest om. Din ce am urmărit zilele astea, părea un om tare interesant. Când am început cu interviul, începusem să fiu nesigură de ce va rezulta, de cum va arăta articolul în sine. De ce? Din cauza răspunsurilor scurte pe care acoperiteam cu oboseală; mă făceau să nu le văd cum trebuie. Parcă se acoperiseră cu pelerina de invizibilitate a lui Harry Potter. Posibil și din cauza faptului că este la Jurnalism, mă așteptam să se lungească și să-mi spună câte-n lună și în stele. După interviu, am stat și am disecat puțin fiecare replică și am stat puțin de vorbă cu el. Sinceră să fiu, am fost dezamăgită. Am fost dezamăgită de mine că nu am putut observa din prima ce a vrut, de fapt, Flavius să spună.

Este genul de om care pare să aibă mereu cuvintele la el, dar la cât de multe are, le folosește cu grijă și cu simț economic. Le folosește așa cum trebuie ― cu zgârcenie, dar cu o măiestrie subtilă și bine așezată printre rânduri. Mai mult de atât? Nu știu dacă mă înșel sau nu, dar pare a fi un om extrem de lipicios. Nu a ezitat nicio clipă când i-am lansat această propunere și, la rândul meu, m-am arătat deschisă unei colaborări pe termen îndelungat. Există posibilitatea să-l recrutez ca scriitor pentru blog, am un proiect în minte de ceva timp și caut un băiat care se pricepe la mânuit cuvintele, dar voi reveni cu detalii.

Pe Flavius îl puteți găsi pe pagina cărții ce urmează să fie lansată Înaltă iubire, iar cărțile vor putea fi achiziționate în curând de pe Librex.ro. Sper ca în curând să pun și eu mâna pe cărțile lui și să văd dacă l-am lăudat pe merit.

Pentru a da un imbold, vreau să vă rog să-i citiți. Citiți scriitorii tineri, recomandați-i, i-ați ajuta enorm și cine știe? Poate voi veți reuși să-i ridicați în picioare pe marii scriitori pe care stră-stră-stră nepoții nepoților voștri îi vor lăuda peste zeci și zeci de ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.