Ultimele pe 2018

De câteva zile am început să facem ultimele lucruri pe anul acesta. Sună puțin dramatic când spunem că nu ne mai vedem până la anul sau că este ultima oară pe anul acesta când … și ne blocăm puțin. Gata anul? Adică este deja decembrie, sfârșitul lui decembrie, iar noi ce-am făcut anul acesta? Eu, uitându-mă puțin în urmă, realizez că anul meu a trecut frumos. Abia l-am simțit, dar asta nu înseamnă că mă bucur să aud că fac ultimele lucruri pe 2018. Stând să analizez situația, realizez că tocmai scriu ultimul articol pe anul acesta. Am așteptat atât de mult Crăciunul doar ca să-l vedem cum trece, mare parte din oameni stând cu mâinile în sân în fața lui. Totuși, a trecut. Trece și anul, dar nimic nu pare să se schimbe. Exact ca anul trecut, ne promitem că vom fi mai buni, mai productivi, mai altfel, dar la fel ca atunci, știm că nu va fi așa. Poate fi, dar trebuie să avem puțină minte și inimă să facem asta și, totodată, puțin curaj.

Aruncând un ochi la ce am făcut anul acesta, realizez că a fost timpul pentru „prima dată când”.  A fost prima dată când am văzut marea, prima dată când am dormit cu ploaia deasupra capului, prima dată când am văzut Bucureștiul frumos, prima dată când am jucat teatru pe o scenă mare cu un public foarte numeros, prima dată când am stat împreună cu oameni de pe tot globul la o seară de folk și toate barierele dintre noi dispăruseră, prima dată când am simțit cu adevărat că sunt cea mai binecuvântată persoană, având atâția oameni minunați alături. A fost prima dată-n viața mea când am realizat cât de mulțumită sunt cu ceea de sunt și, probabil, acesta este adevăratul obiectiv pe care ar trebui să ni-l fixăm. Ar trebui ca de fiecare dată să ne dorim să ajungem să devenim omul care ne dorim să fim. Mi-am depășit limitele – multe limite. 

Pe lângă multe altele, am trăit anul centenar al Marii Uniri. Nu știu dacă pentru voi este mare lucru, dar pentru mine sigur a fost. Am reușit ca anul acesta să văd cum românii care mai au un strop de credință în suflete și puțină iubire de țară și neam sunt mai puternici decât orice altă forță pe care o poți găsi. I-am văzut individual, dar vreau să-i văd împreună. Sperăm ca 2019 să fie consemnat anul analizei Imnului Național. Cam de asta avem nevoie – o analiză a Imnului – deșteaptă-te, române! În rest, toate merg bine. Frumos ar fi să scoatem ochii din gropile de gunoi și să-i îndreptăm pe bine.

Anii continuă să treacă, noi creștem, devenim tot mai frumoși, ne maturizăm, ne naștem sau plecăm. Suntem oameni și trăim după câteva legi nescrise. Sperăm să fie și cele bune.

Tot ce pot spune acum, la final, este că-I mulțumesc Lui Dumnezeu pentru un an atât de bun!

Tot ce îmi doresc mie vă doresc și vouă pentru zilele ce vor veni – să fiți sănătoși să puteți trece peste orice obstacol și prin orice bucurie, să aveți spor în toate acțiunile voastre bune, să vă bucurați de lacrimi, fie ele de bucurie sau de tristețe, să aveți grijă de voi și oamenii cu adevărat importanți și să petreceți cât mai mult timp alături de cei pe care îi iubiți.

La mulți ani! 

P.S.:Mai jos găsiți câteva imagini cu anul minunat pe care l-am avut. Bucurați-vă de el!

Autor: Ioana

Grămezi de amintiri, gânduri şi zâmbete.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.