Adevărul este că de ceva timp nu am mai postat pe blog, deși, de scris, am scris mai mult ca niciodată. Am înșirat pagini și pagini despre tot felul de oameni – oameni fericiți, oameni care plâng, oameni care muncesc zi și noapte, oameni care trăiesc și oameni care doar există.

În surdină – Spring Waltz al lui Chopin, afară-i întuneric, o seară caldă de toamnă. Dacă mai era puțină lumină, sigur m-aș fi pierdut în ploaia de frunze de afară. Oamenii continuă să existe, dar uită să trăiască. Trec prin viață reci, indiferenți, comozi și cu capul plecat. Închid ochii la suferință, fug repede de ploaie, se ascund de soare, se închid în case luminate noaptea și în birouri întunecate zi lumină. Alții încearcă doar să supraviețuiască. Lanțuri grele, rupte din amintirile foștilor comuniști, le sunt legate de picioare și abia-abia fac un pas, abia-abia trec de pe o zi pe alta. Își răpesc cu pesimism libertatea pentru care pământul de sub picioarele lor a fost inundat cu sânge. Mai șterg picăturile de sudoare de pe frunte-n amiaza mare, mai tremură și suflă aer cald în pumni în diminețile cu brumă, inspiră adânc și pornesc la drum. Poate va trece și ziua asta mai repede. După toți aceștia, te oprești oftând și iată că-n fața ta apare o ciudățenie de om. Chipu-i luminat, deși afară cerul nu a fost niciodată mai negru, ochii strălucesc a energie și tinerețe, deși cearcăne adânci își fac loc sub ei, zâmbetul pare că-i desenat – nu cade niciodată. Îl vezi cum îndeasă și mai bine umbrela-n geantă atunci când plouă și, preț de câteva clipe, închide ochii și ridică fața spre cer, iar picăturile de apă-i sărută fiecare centimetru de piele. În amiezile calde, soarele nu-i este dușman. Nu i-a fost niciodată. Îmbrățișează răcoarea, îmbrățișează lumina, stă cu luna la povești și în zori își dau întâlnire cu soarele, poate-poate se vor vedea și la apus.

Îl vezi că trece prin fața ta, îl vezi că trăiește cât timp noi, restul, doar existăm.

Oamenii se nasc ca să trăiască, dar unii doar există și se trec așa cum unele frunze nu mai vor să cadă. Rămân legate o viață și încă o clipă de o existență rece, rece, rece…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.