Tabăra Nemțișor promite, de nouă ediții încoace, patru zile de neuitat sub cerul senin al Moldovei – trei nopți în corturi, sub cerul înstelat și cel puțin câteva prietenii care, cu siguranță, vor dura mai mult decât v-ați fi așteptat. Ei bine, anul acesta corturile de 1000 de stele și strălucirile soarelui au fost umbrite de ploi interminabile, fân ud, pelerine de ploaie, umbrele și mult noroi. Prea puțin ne-am bucurat de soare și unii de alții, pentru că, din păcate, tabăra s-a terminat cu aproape 2 zile mai devreme.

O veche vorbă spune că ce-i frumos durează puțin. Ei bine, ediția de anul acesta, atât cât a apucat să fie, a fost atât de frumoasă, încât nu a putut să fie dusă până la capăt. 1200 de tineri au plecat pe data de 24 iulie din Poiana Prieteniei. Părinții și-au primit acasă copiii plouați și triști, iar aici s-ar cam termina totul. Asta ar cam fi o idee de ansamblu, privită din exterior. Eu vă voi prezenta puțin povestea din ”casă”. În ciuda vremii potrivnice, întreaga tabără a strălucit. Privirile oamenilor emanau atât de multă strălucire și lumină, încât aproape că nu mai simțeai stropii reci de ploaie care te alungau de lângă prietenii pe care abia ți i-ai făcut, la cei cu care ai venit de acasă. Zâmbetele pe care le vedeai în jurul tău îți ofereau atât de multă iubire, încât aveai impresia că, la un moment dat, timpul se va opri în loc și te va lăsa să trăiești înconjurat de toată acea dragoste. Nu am reușit să oprim ploaia, dar am reușit măcar, pentru o zi plină, să readucem pe plaiurile Moldovei spiritul Marii Uniri, credința strămoșească și dragostea de patrie.

Pentru o zi jumătate, sub ochii tuturor și sub picăturile de ploaie, România a devenit din nou România Mare. Tinerii basarabeni au trecut Prutul și s-au simțit români.
Pentru o zi jumătate, am privit cum bateria de la telefon se scurge sub ochii noștri, dar nu ne-am mai îngrijorat. Aveam mai mult decât era nevoie chiar lângă noi.
Pentru o zi jumătate, ne-au unit pasiunile, dansul, rugăciunea și dragostea de Dumnezeu.
Pentru zi jumătate, o singură dorință a făcut ca 1200 de inimi să bată la unison.
Pentru o zi jumătate, am fost cine-mi doream să devin și m-am bucurat de perfecțiunea din oameni.
Pentru o zi jumătate, soarele a strălucit din inimile noastre, eclipsând soarele de pe cer. Presupun că din acest motiv a ales să se ascundă după nori.
Pentru o zi jumătate, am trăit o clipă de infinit, căci Tabăra Nemțișor de anul acesta, ne-a făcut să vedem cum, în ciuda amenințărilor de care eram conștienți, atât de mulți oameni au avut curajul și dragostea de a se aduna sub cerul liber sub semnul Marii Uniri.
Pentru o zi jumătate, am fost eu însămi.
Pentru o zi jumătate, m-am simțit cu adevărat acasă.
Pentru o zi jumătate, am simțit departe gândul de a judeca și de a fi judecată.
Pentru o zi jumătate, am iubit fiecare om care mă înconjura – fie prieten sau viitorul prieten.
Pentru o zi jumătate, am ținut infinitul în propriile-mi palme.
Pentru o zi și jumătate, m-am simțit cu un pas mai aproape de Rai.

Așadar, dragi participanți și viitori participanți, să nu vă sperie faptul că, anul acesta, ploaia nu ne-a lăsat să stăm împreună atât cât ne-am fi dorit. Am văzut în voi speranță și, sinceră să fiu, mă bucură că, deși lucrurile nu au mers cum voiam cu toții, v-ați bucurat de puținul timp petrecut împreună, umplând internetul de hashtagurile #Nemțișor2018 și #fugăriți de ploaie. Sper ca aceste mici impedimente să nu vă fi tăiat aripile.

După cum spunea sora mea, sperăm că ploaia v-a făcut să vă gândiți că, anul următor, vom veni pentru revanșă. Cel puțin la fel de mulți, mai frumoși, mai tineri și mai dornici de a schimba tot ce nu am reușit să schimbăm până acum.

Ne vedem la Nemțișor 2019!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.