Citeşte-mi în ochi dorinţa. Ce vreau nici eu nu ştiu, sufletul încearcă să afle, iar raţiunea minţii a renunţat de mult la partea mea sentimentală. Crede că sunt deja prea multe sentimente complet nefolositoare acolo. E raţiunea, cine-ar putea-o contrazice? Eu n-am aşa putere.

Poate tu? Haide, vino mai aproape şi vezi ce-mi zic ochii. Au puterea să lupte împotriva raţiunii, dar curând se vor preda. Priveşte atent o clipă şi vezi ce-ţi spun. Haide repede, timpul se pierde în raţiune. Vor începe şi eu să fie obiectivi în curând şi vei pierde totul. Nu vei mai apuca să vezi stelele pe cerul senin, vor începe norii să plângă. Totuşi, dacă le vei alina suferinţa înainte ca soarele să stingă stelele, poate vei avea norocul să vezi şi gardienii de noapte. Şi poate şi luna…

De-ai şti tu ce luptă are loc în fiecare zi aici… Cum unde aici? Aici. Acolo. Dincolo. Altundeva. Peste tot. În fiecare minte. În fiecare suflet. În fiecare inimă. În fiecare privire. Peste tot.

De ce te grăbeşti să pleci? Nu vezi cât de slabă a devenit legătura dintre noi? Unde-s oamenii care n-ar fi renunţaţ niciodată unul la celălalt? Ah, n-au existat niciodată? Cât a slăbit.. De ce te îndepărtezi? Stai aşa şi vino mai aproape, altfel se va rupe de tot. Nu fugi, că n-ai ce pierde. Opreşte-te şi vino niţel mai aproape, timpul nu intră în sac.

Asta a fost! Raţiunea a învins, sentimentele au fost distruse şi sufletul capturat, închis într-o celulă de sticlă. El de mână cu inima. Amândoi învinşi, pierduţi în marea de raţiune ce-mi capturează fiinţa. Poate-i mai bine aşa. Rănit va fi doar trupul, emoţiile au căpătat imunitate.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.