Zboară și prinde în aripi
stropi de rouă și lumină,
zboară,
fluieră
și cântă
doruri de ne-nchipuit,
căci pe-al lumii dor de stâncă
nimenea nu l-a urnit.

Zboară către culmi de gânduri
prăfuite doar de zile,
zboară,
fluieră
și cântă
peste văile pustii,
căci numai liniștea lor blândă
e distrusă de stihii.

Zboară către norii care
își plâng dorurile-n pumni,
zboară,
fluieră
și cântă
dus de vântul rătăcit,
căci din muguri floarea frântă
a ajuns un spin rănit.

Zboară către cerul rece
de atâtea stele stinse,
zboară,
fluieră
și cântă
pentru luna înghețată,
căci firavă-i e lumina care-n luptă
tot tresaltă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.